Pastă de jumări (rețetă tradițională din Ardeal)
Deși moldoveancă prin naștere, arborele meu genealogic are ramificații și prin Ardeal. Mai exact, bunicii mei din partea mamei, moldoveni la origini, au fost nevoiți în timpul războiului, să se mute dincolo de Carpați, într-o mică localitate din depresiunea Brașovului.
O parte din vacanța de vară mi-o petreceam la ei, în Lunca Câlnicului, un sătuc de lângă Prejmer, localitate situată la câtiva kilometri de Brașov.
Așa am făcut eu cunoștință cu unele preparate specifice Ardealului printre care și pasta de jumări. Preparatele astea din carne de porc erau preferatele bunicului. Incredibil pentru vremurile noastre dar el, la micul dejun mânca … slaninuță sau pastă din jumări sau alte preparate de acest gen. Cu toate astea a trăit peste 70 de ani.
Zilele trecute mi-am adus aminte de această bunătate tradițională ardelenească pe care o mâncam la ei și am încercat să o fac și eu în casă. De la zero, adică începând de la a face jumările în casă așa cum v-am povestit deja pe blog – AICI -.
Abonează-te și tu la canalul de Youtube!
– click AICI –
Există mai multe variante/rețete de pastă de jumări, unele mai simple, adică cu puține ingrediente, altele cu mai multe. Eu am ales astăzi să vă spun rețeta de bază, ca să zic așa, cea de la care se poate pleca și, prin adăugarea de alte ingrediente, poate fi îmbunătățită.
Ca idee, pasta de jumări nu este altceva decât un fel de pate făcut prin transformarea jumărilor în pastă și adăugarea de muștar, ceapă, usturoi. După preferințe și obiceiuri.
- 300 grame de jumări
- 2 linguri cu muștar iute
- o ceapă roșie
- 1-2 căței de usturoi
- o linguriță cu boia de ardei dulce
- o jumătare de linguriță cu boia de ardei iute
- sare și piper după gust
Mod de preparare pastă de jumări rețetă tradițională din Ardeal
- Curățăm ceapa și o tăiem felii sau cuburi.
- Curătăm și usturoiul.
- Punem în vasul blenderului/robotului de bucătărie bucățile de jumăra, adăugăm muștarul, ceapa, usturoiul, condimentele.
Vezi AICI cum se face și pasta de jumări cu ou
- Mixam până când totul se omogenizează și se transformă pastă care arată ca un pate. Dacă mai rămân și bucăți ceva mai mari din jumări, nu e o problemă. Ba din contra, asta este ”farmecul” acestei paste de jumări, să găsești și câteva bucățele întregi de carne prin ea.
- Ungem pe felii de pâine, ornăm cu puțină ceapă roșie și servim cu poftă. Atenție! Creează dependență dar calorică și mai greu de digerat.
Să aveți spor și poftă la făcut pastă de jumeri tradițională în Ardeal!
Eu stau in Lunca Calnicului dar soacra mea nu mi a zis niciodată rețeta asta. O sa o fac și eu sa o surprind putin
Poate asta era varianta bunicii mele si soacra o stie altfel. Sunt atatea variante. Se poate pune si ou, sau cartof ca sa nu fie gras sau chiar otet in loc de mustar. Pe principiul … ”cate bordeie atatea obiceie” :)) Sper sa ii placa varianta asta.
Mi-aduc aminte că și bunica, făcea așa ceva. A trăit în Ardeal, după ce a plecat din Iași, pe vremea războiului, ajungând pe lângă Târgu Mureș. Știu că punea bucăți de fleică de porc, de preferat cu mai multă carne și le topea în oală de tuci, la foc mic, până se separa untura și bucățile rămase erau fragede și ușor crocante. Le lăsa să se răcească, timp în care punea la prăjit, ceapă. Când ceapa prăjită era gata (nu mai știu proporția), o amesteca cu jumările și le trecea de două ori, prin mașina de tocat carne, după care amesteca produsul obținut, cu untura scursă de la jumări și răcită, sare și piper, după gust și o punea în borcane, la rece.
Multumesc mult pentru comentariu! Ma bucur ca in felul acesta putem aduna intr-un singur loc amintirile culinare ca sa nu se piarda in timp. Varianta cu ceapa nu o stiu dar sigur e la fel de buna. Si, cu siguranta sunt mai multe retete pentru aceasta pasta de jumari!
Multumesc mult pentru comentariu! Ma bucur ca in felul acesta putem aduna intr-un singur loc amintirile culinare ca sa nu se piarda in timp. Varianta cu ceapa nu o stiu dar sigur e la fel de buna. Si, cu siguranta sunt mai multe retete pentru aceasta pasta de jumari!
Soacră-mea mă servea de fiecare dată când o vizitam cu acest preparat. N-am îndrăznit să-i cer rețeta niciodată, însă! Mă bucur că am găsit-o la tine! Abia aștept să văd dacă-i același gust deosebit ca al ei!
Mai exista o varianta, cu ou in compozitie. Saptamana viitoare o voi publica si pe aceea. Una din 2 sper sa fie ce cauti :)