Scutecele Domnului (Julfă) – desert tradițional în Ajun de Crăciun
„Scutecele Domnului”, „julfă”, „turte de Crăciun”sau „Pelincile Domnului” sunt doar câteva dintre denumirile sub care ai să regăsești acest desert tradițional pregătit de gospodine în Ajun de Crăciun. Mai puțin în vremurile noastre, ce-i drept, fiind un obicei din păcate pe cale de dispariție.
În vremuri de demult, de care îmi aduc și eu aminte cu drag, bătrânii noștri, bunicile sau străbunicile noastre mai exact, pregăteau pentru a întâmpina preotul dar și colindătorii care treceau pragul casei în seara magică de Ajun, un desert făcut din turte coapte pe plită și o cremă din spumă de cânepă, numită julfă.
Prepararea acestui desert nu este o treabă ușoară ci din contra, una destul migăloasă și oarecum de durată, întinzându-se pe mai multe zile. Prima etapă este pregătirea unor turte subțiri făcute din făină, apă și sare, care se lasă la uscat minimum 24 de ore. Apoi se trece la pregătirea julfei adică la prelucrarea semințelor de cânepă.
Te invit și în comunitatea ”Lecturi și Arome” de pe Facebook,
locul în care facem schimb de rețete și sfaturi de gătit.
– apasă AICI sau pe poză pentru a te înscrie –
Cum se fac Scutecele Domnului în varianta originală cu julfă
Gospodinele se apucau de copt turtele, făcute simplu din făină, apă și sare, cu câteva zile înainte. Acestea trebuiau să stea măcar o zi la uscat într-un loc răcoros. Apoi se apucau de pregătit crema obținută din prelucrarea semințelor de cânepă nedecorticată, care acum se găsește mai greu de cumpărat.
Drept pentru care cânepa a fost înlocuită în zilele noastre cu alte ingrediente, cum ar fi semințele de dovleac, nuca sau chiar halvaua, din rețeta veche rămânând doar turtele. La o simplă căutare pe Google am aflat că până și turtele pot fi înlocuite cu foi de plăcintă care mai întâi se coc în cuptor sau cu lipii.
Vezi și cum se fac fursecurile piersici
Apasa pe poza si abonează-te și tu la canalul de Youtube!
Click pe clopotel pentru a fi la curent cu ce e nou!
Eu am făcut varianta modernă a acestui desert folosind nucă pentru „cremă” dar, pentru că vreau să trec în cartea mea virtuală de bucate și cum le făcea bunica, am să vă povestesc pe scurt și cum se face rețeta originală de Scutecele Domnului, cea cu julfă.
Cum spuneam mai sus, se începe prin pregătirea unui aluat simplu, din făină, apă și sare, din care se formează turtițe cât mai subțiri, care se coc pe plită. După coacere acestea se lasă la uscat și se trece la etapa a doua, adică la pregătirea cânepii și obținerea julfei, care este un proces destul de migălos.
Apasa AICI pentru a vedea alte rețete de prăjituri festive de sărbători
Se începe prin spălarea semințelor de cânepă și apoi uscarea acestora într-o tavă așezată în cuptorul ușor încălzit. Atenție, cuptorul trebuie doar ușor încălzit, cât să le usuce lent. Dacă acesta este prea fierbinte, miezul semințelor se va topi și nu ne vor mai fi de niciun folos.
Semințele de cânepă nedecorticate vor trebui apoi prelucrate manual pentru decorticarea lor și obținerea acelei spume care se folosește la pregătirea desertului. Separarea mecanică a miezului de coajă (pleavă), se face în gospodărie utilizând un mojar în care semințele de cânepă se pisează foarte bine.
Ce rezultă după măcinare se spală, dar nu sub jet de apă pentru că astfel s-ar pierde exact miezul și ne-am alege doar cu pleava. Separarea, evident, tot manuală, este o operațiune migăloasă. Se pune pulberea obținută într-o cratiță, se acoperă cu apă și se amestecă (vântură), după care se toarnă într-o sită așezată peste o altă oală și se separă, adunându-se lichidul obținut.
Procedeul se repetă de câteva ori până când observăm că în acea pulbere nu mai avem punctulețe albe, adică nu mai rămâne miez. Toată apa adunată se pune la fiert colectându-se de deasupra spuma, care nu este nimic altceva decât julfa. În apa rămasă se adaugă zahăr și eventual alte mirodenii și se mai fierbe puțin, în acest lichid înmuindu-se mai apoi turtele făcute din timp.
Apasa AICI pentru a vedea top 10 rețete de fursecuri pentru sărbători
Peste fiecare turtă, înmuiată în siropul cald încă, se așează câte un strat din cremă (julfă), adică din spuma pe care am colectat-o mai devreme. Se repetă procedeul până când se termină toate turtele și julfa. Se dă la rece și se lasă la înmuiat minim 24 de ore. Nu este un desert care să fie bun de mâncat imediat. Din contra, cu cât stă mai mult cu atât e mai bun.
Varianta cu nucă a acestui desert tradițional, Scutecele Domnului , este una mai simplă, mai ușor de făcut și mai adaptată timpurilor noastre. Practic ai nevoie de aceleași turte, pe care însă le vei înmuia într-un sirop din apă, zahăr și mirodenii. Între ele vei pune miez de nucă măcinat și amestecat cu zahăr. Unele gospodine moderne, pentru a economisi timp, preferă să cumpere lipii din comerț ca să înlocuiască turtele.
Acest desert este unul cam dulce, ce-i drept, dar o dată pe an cred că merită făcut. Ideal ar fi să îl facem conform tradiției strămoșești, folosind julfă. Încă mai sunt locuri unde, la sat, gospodinele mai țin această tradiție atât de veche. Și bine ar fi ca noi cei de la oraș să o continuăm măcar așa, în varianta modernă, cu nucă, amintindu-ne cu drag de Nașterea lui Iisus.
- - pentru turte
- 500 grame de făină
- 250 de ml apă
- 1 linguriță cu sare
- - pentru sirop
- 600 ml apă
- 200 grame de zahăr
- coaja rasă de la o lămâie
- coaja rasă de la o portocală
- - pentru umplutură
- 400 grame de nucă
- 100 grame de zahăr
Mod de preparare pentru Scutecele Domnului varianta cu nucă
- Din apă, făină și sare se face un aluat vârtos care se împarte în bucăți egale.
- Bucățile se întind bine cu ajutorul sucitorului formându-se turte subțiri care se coc pe rând într-o tigaie bine încinsă sau pe un gril. Bătrânii noștri le coceau pe plita bine încinsă de la sobă.
- Pe măsură ce se coc, se dau deoparte ca să se răcească, după care se așează apoi pe o farfurie, se acoperă cu un ștergar și se lasă să se usuce minim 24 de ore.
- A doua zi se pregătește nuca și siropul.
- Nuca se macină și se amestecă cu zahărul.
- Într-o oală încăpătoare se pune zahărul, apa, coaja de lămâie și portocală sau orice alte esențe, pe gustul fiecăruia. Se fierbe siropul 10 minute după care se dă deoparte și se lasă puțin la răcit.
- Se ia fiecare turtă și se înmoaie bine în siropul cald încă, se așează pe un platou, se presară peste turtă nuca măcinată și se repetă operațiunea până când se termină de combinat toate turtele și nuca. Nota! Dacă mai rămâne zeamă, nu o aruncați ci o turnați peste desertul astfel format pentru ca foile au nevoie de lichid ca să se înmoaie bine.
- Se dă la rece până a doua sau chiar a treia zi (este mai bună cu cât trece timpul), se taie bucăți și se servește cu drag.
Conform tradiției strămoșești Scutecele Domnului, Pelincile Domnului, julfa, sau oricum i-ai spune, alături de colaci, nuci, mere sau alte fructe de sezon stau pe masa gospodarilor în așteptarea preotul care vine cu ajunul și a colindătorilor care trec pragul casei anunțând Nașterea Domnului.
Sărbători fericite!
Daaa, cu mama pregăteam turtele în așteptarea Crăciunului. Trebuiau făcute pentru ca venea preotul în ajun și cu un cuțit făcea semnul crucii în nuca de deasupra. Erau ,,turtele citite,,.
Cu cât erau mai subțiri foile, cu atât erau mai bune turtele. Sănătate multa!
Da, asa e, cum descrieti dumneavoastra! :) Sanatate si un an binecuvantat! :)
In anii 90 mancam Asa ceva pe cand traia bunica, citind reteta nu-am adus aminte de momente pretioase cum nu am crezut ca isi pot pastra intensitatea dupa aproape 30de ani. Si parca am simtit si gustul de atunci. Tare mi-e pofta si tare mi-e dor. Si cum am ajuns eu sa dau de reteta asta tocmai acum in martie? :))) Cautam reteta de “sfintisori “ si “julfa “ era ca sugestie la finalul retetei de sfintisori pentru alte datini si obiceiuri, dar fiecare reteta pentru timpul ei .
Da, nimic nu e intamplator in viata :) Iata cum totul se leaga.
Sper sa incercati reteta cand o fi sa fie iar timpul ei si sa va placa. Ideal ar fi sa aveti canepa ca sa fie exact ca pe vremuri, cu acel gust inconfundabil :) Dar e buna si cu nuca.
Am mancat anul trecut de Craciun facute cu nuca . A adus o cunostinta facute de mama ei ,dar nu stia cum ii zice la desert. Foarte buna
Reteta cu julfa, partea referitoare la obtinerea julfei din seminte nu este corecta. O stiti din auzite si nu ati facut reteta probabil niciodata.
Asa tin minte ca o facea bunica mea si asa mi-a spus o matusa ca o face. Eu nu am facut cu canepa pentru ca nu am gasit. Daca as fi facut cu canepa as fi dat reteta cu julfa.Asa am povestit cum se face cu julfa si am dat reteta de turte cu nuca.
Mi se pare corect, atata timp cat nu am testat reteta pe care mi-a spus-o matusa mea.
Daca stiti corect cum se face (desi ma indoiesc ca exista doar o singura varianta a acestei retete – nimeni nu detine adevarul absolut) v-as ruga sa ne-o spuneti si noua ca sa o testam acasa.
Multumesc :)
buna ziua
Stiu pe cineva care inca mai face reteta originala mama mea Emilia care are 84 de ani si este din Botosani
O face in fiecare an de Craciun si e un deliciu
O face numai cu canepa de a plafar
Nu am mancat niciodata desi aveam o vecina care ne aducea in fiecare an de sarbatori….
Si de ce nu mancai daca va aducea vecina? :)
Mâna îmi face și mie de fiecare data. Am participat de câteva ori când le insiropa! Sunt delicioase și abia aștept sale mănânc
La noi se fac si cu nuca si cu seminte de canepa. Sunt tare gustoase.
Am auzit de ea de la Brindusa Aluculesei, prin Oltenia nu cred ca se face asa ceva. Mi se pare greu de pregatit si nu cred ca as avea atata rabdare.
Bunica mea pregatea acest desert de fiecare Craciun.
Am mai auzit de caest desert, dar eu n-am mancat niciodata. La cum arata ma duce cu gandul la baclava :)
Da, in varianta cu nuca seamana cu baclavaua. Mai ales la cat e de dulce :))
Cu siguranta julfa este desertul meu preferat inainte de Crăciun si am sa-ti spun ca il savurez si in primele zile de Craciun.
am mai auzit de julfa pana acum, dar habar nu aveam cum se face! acum, ca stiu ca e asa usor de facut, in varianta cu nuca, e posibil sa ma mobilizez si eu!
Da, e foarte usor de facut. Practic e un fel de tort rudimentar :)
Nu știam ca exista acest desert și acum tare mi-as dori sa-l încerc. Cel cu nuca arată fantastic!
Multumesc! Cu nuca e si mai gustos, dupa parerea mea. Desi farmecul e sa il faci cu julfa.
Nu stiu, nu imi aduc aminte daca am mancat la bunica asa ceva. Dar sunt foarte simple de pregatit si am sa incerc si eu in acest an.
Da, nu toata lumea isi mai aduce aminte de ele…
Bunica mea facea aceste turte fierte si apoi umplute cu seminte de dovleac,in Banat.Turtele din acest aluat se pot fierbe?Din pacate reteta bunicii nu a pastrat-o nimeni.Semintele de dovleac se pregateau ca si cele din canepa.Mi-as dori sa fac si eu dar cu turte fierte .Te rog sa-mi spui daca pot sa le fierb.Multumesc anticipat.
Mioara, imi pare rau dar nu as putea sa iti spun ca le poti fierbe. Acestea doar se lasa la inmuiat in acel lichid fierbinte dar nu se fierb.
Insa poti incerca sa le faci asa si vezi ce se intampla. Probabil se vor inmuia mai tare.
Nu cred ca reteta de turte putea sa fie diferite. Pe vremuri se gatea simplu si sigur erau turtele facute doar din apa, faina si sare.
Daca incerci, te rog sa revii cu un comentariu si sa ne spui daca ai reusit sa le reproduci ca atunci.
Ar fi pacat sa nu incerci sa aduci la viata acea reteta veche. Prin incercari si apeland la memoria afectiva (a gustului) cred ca vei reusi sa faci reteta.
excelent cred ca este, la noi in Dobrogea nu se face, cred totusi ca seamana cumva cu dulciurile turcesti, cu baclavaua!
La voi in Dobrogea, tocmai am aflat ca altfel sunt traditiile culinare din seara de Ajun. :)
Cred ca e tare buna, chiar azi am mancat o felie de tort cu nuca si miere :)
Da, e buna! E cam ca un tort dar cumva mai primitiv :p
N-am facut niciodata! Cred ca aduce cumva cu baclavaua…O sa incerc si eu reteta!
Probabil este o reteta foarte veche daca se folosea canepa, nu stiu, zic. Eu nu am vazut la bunica mea niciodata preparatul asta si…. mi-s cam batrana si eu. Cred ca e mult mai gustoasa cu nuca.
Pai e traditionala la noi in Moldova :) De aia nu ai auzit de reteta. Si da, e veche… oho…
Noi le facem cu nuca, cu seminte de canepa nu cred ca ar fi pe placul nostru. Insa e un desert delicios, abia astept sa le facem si noi.
Canepa are un gust aparte si nu, nu place la toata lumea …
Julfa as manca dar daca mi-ar da cineva scutece, chiar si ale Domnului nu cred ca as putea scapa de imaginea plastica din cap ;)
Inteleg ce vrei sa zici :) Asa e denumirea lor din strabuni. Cred ca pe vremuri oamenii nu erau asa de sensibili ca noi acum :p
Iarta-ma ca nu pot zice ceva frumos, dar mie acest desert mi s-a parut oribil si ca aspect si ca gust cand il vedeam in casa, de copil. Taica-meu manca asa ceva cu multa placere, tocmai pt ca-i amintea de familia lui, de parinti si de traditiile de demult. Dar eu n-am suportat mirosul acela de la ceea ce tu numesti crema/spuma de canepa, sau ce D-zeu era, si este cred ca printre foarte putinele mancaruri/deserturi de pe la noi pe care nu suport nici sa le vad… o singura data am gustat, de gura lui taica-meu, si nici n-am putut sa inghit dumicatul acela… stiu, oi fi singura cu “pitici pe creier”, uneori ma intreb daca nu cumva reactia asta de respingere a acestei prajituri vine de la numele ei, care imi evoca niste pelinci folosite?
Da, stiu despre ce vorbesti :)
E posibil sa fie si din cauza asocierii respective. Totusi canepa are un gust aparte, asta tin minte foarte bine.
De aceea zic ca sa incerci cu nuca pentru ca iese foarte gustos.
Facut asa e ca un fel de baclava ;)
Daaaa, erau pregatite si de bunica mea,o minunatie. Din pacate o data cu disparitia bunicii au disparut si ,,turtele,, cum le numeam noi. Nu a fost nimeni vrednic sa duca traditia mai departe….
Da, din pacate multe preparate de genul acesta, pe care le faceau bunicile noastre au inceput sa fie uitate. Si cat de bune sunt in simplitatea lor <3