Când despărțirea e fără lacrimi și fără stres

Când despărțirea e fără lacrimi și fără stres

Într-o zi, parcă din senin, îți dai seama că nu mai ai sentimente pentru cel de lângă tine, însă ideea că-l găsești acasă când vii de la muncă parcă îți dă așa, o siguranță, un confort că e totuși cineva acolo care te așteaptă. Și trece o zi, trece o lună, și poate încă două. Apoi îți faci curaj.

Îi spui ce simți. Într-un final, după ani de relație, vă despărțiți. Deși nu te credeai în stare, iată că faci pasul. Ar trebui să simți acum ușurare, însă, din contră, simți un gol imens în inimă. Ai rămas cu amintirile, dar lumea ta, tot ceea ce ai clădit până acum, s-a năruit.

Și-atunci te-ntrebi ce se întâmplă asta … de ce te simți așa? De ce în loc să fii fericită te simți parcă mai rău? Doar nu îl mai iubeai! Nu îți mai doreai o viață de genul acela! Și nici cu el!

Mulți dintre noi, cumva, o dată în viață cred că am trecut prin astfel de stări. Am avut o relație la care am renunțat, o iubire care s-a terminat cu lacrimi de suferință. Unii au avut puterea de a merge mai departe. Alții nu au rezistat tentației și s-au întors de unde au plecat.

Mai sunt și cei care nu au curajul să pună capăt relației, deși văd că aceasta nu merge. Care se încăpățânează să rămână în acea relație, în ciuda suferinței pe care o acceptă ca fiind ceva normal.

Când despărțirea e fără lacrimi și fără stres

Ei bine, te-ai întrebat vreodată de ce oare noi, oamenii, ne comportăm așa? De ce iubim, suferim, sperăm, punem punct și apoi, inexplicabil, unii dintre noi ne întoarcem la cel care ne-a făcut rău sau pe care nu îl mai iubeam? Explicația e simplă și o găsim în funcționarea creierului nostru. Ar putea fi sintetizată în câteva cuvinte: iubirea trece, conexiunile nervoase rămân.

Am înțeles asta după ce am citit cartea renumitului Joe Dispenza, „Antrenează-ți creierul!”, și de unde am aflat că două persoane pot deveni „atât de obișnuite cu relația dintre ele, încât, deși se decid să o rupă, nu pot distruge și conexiunile nervoase și atașamentele de natură chimică dintre ei”. Cu alte cuvinte, apare dependența față de celălalt, de o situație.

Și tot Joe Dispenza dă cea mai simplă definiție a dependenței, spunându-ne că aceasta este „ceva ce nu te poți opri să faci”. Spus altfel, pare mai simplu să te complaci într-o relație chiar nocivă, deoarece creierul tău este obișnuit cu acea situație.

Acum că știi acest mic secret îți poți da seama că, la urma urmei, de tine ține să-ți stimulezi creierul, nu? Tu singur ai această putere de a-i arăta, de a-l învăța că se poate și altfel. Poți avea o relație normală, poți să te simți cu adevărat valoros, poți fi înțeles și iubit de omul de lângă tine așa cum meriți.

Acest mod de funcționare al creierului este valabil și atunci când ești atașat de bunurile materiale, nu doar când vine vorba de o relație. Dependența apare și atunci când ai un obiect la care ții, de care te leagă anumite amintiri și pe care încă îl păstrezi pentru că e acolo o emoție care îl leagă de tine.

Dependența emoțională, bat-o vina!

Să-ți dau un exemplu. Centrala mea termică are deja 11 ani de când am pus-o în funcțiune. Înainte de a-l naște pe băiețelul meu nu aveam centrală, ci sobe pe lemne. Am decis în acel moment să ne punem o centrală pe gaz, conștienți că trebuie să-i asigurăm noului născut confortul caloric necesar.

Au trecut 11 ani de atunci și îndrăgita noastră centrală începe să dea semne de bătrânețe. Încă funcționează bine, dar a început să mai dea mici erori din când în când. În acele momente am simțit o strângere de inimă și am conștientizat că mi-ar fi greu să renunț la ea. Dependența emoțională, bat-o vina!

Ea m-a ajutat să-i încălzesc lăpticul celui mic, ea ne-a încălzit în iernile friguroase când, răciți fiind, aveam nevoie de mai multă căldură decât de obicei. Ea a fost mâna mea dreaptă de când am început să gătesc rețetele publicate pe blog și de care voi vă puteți folosi acum pentru a găti bucate delicioase pentru cei dragi. Împreună am spălat toate vasele rămase de după toate filmările rețetelor video. A fost răsfățul nostru timp de 11 ani.

Oricât de implicată emoțional aș fi, cred că e timpul să mă gândesc și să-mi antrenez mintea așa încât să renunțe la această dependență fără lacrimi și fără stres. E timpul însă pentru un nou început…

Și îl pot crea cu ajutorul noului ENGIE Thermo Smart, înlocuind bătrâna mea centrală cu una nouă, în condensare, marca Ariston sau Viessmann. Un început perfect pentru încă o relație de durată cu centrala preferată!

În felul acesta am:

• confort fără griji;
• o centrală termică la care beneficiez de 5 ani garanție extinsă, astfel încât să stau fără griji și să am parte de confortul dorit ;
• primesc și un termostat smart tado°, pentru economii de până la 30% la factura de gaz;
• mă bucur de siguranță atât pentru mine cât și cei dragi, deoarece o echipă dedicată de tehnicieni monitorizează 24/7 centrala termică, gata oricând să intervină de la distanță sau direct la domiciliu;
• beneficiez de experiența specialiștilor ENGIE. Adică instalarea, punerea în funcțiune, verificarea/revizia tehnică obligatorie și asistența tehnică proactivă sunt asigurate de specialiștii ENGIE;
• un sistem relaxat de plată. Cu alte cuvinte, plătesc o sumă fixă, lunar, timp de 60 de luni, direct pe factura de gaz, pentru echipamentele și serviciile incluse în pachetul ENGIE Thermo Smart.

Îmi iubesc centrala, dar nu sunt dependentă sau, altfel spus, atașată de ea. Am puterea să o schimb atunci când va veni momentul. Și o voi face fără lacrimi și fără stres, acum că știu la cine să apelez.