Formula sănătății perfecte. Dieta alcalină (recenzie)
O nouă carte despre diete? O altă promisiune referitoare la o sănătate perfectă? Cred că s-au scris deja biblioteci întregi de cărţi despre diete, despre un stil de viaţă sănătos şi despre cum să slăbeşti.
Şi atunci cu ce ar mai putea veni nou încă o lucrare pe aceeaşi temă? Ei bine, cartea pe care v-o propun astăzi, “Formula sănătăţii perfecte. Dieta alcalină” chiar vine cu ceva nou. Vine cu un concept care a fost studiat mai demult, dar care a fost apoi uitat, pentru ca acum să revină în actualitate.
Întrebarea care se pune este de ce marea majoritate a dietelor eşuează? Cei care le ţin cu entuziasm la început văd şi ceva rezultate, pentru ca apoi să se întâmple ceva care strică fragilul echilibru al corpului omenesc şi… urmează efectul de yo-yo, ciclul nesfârşit de îngrăşare – slăbire – o nouă îngrăşare ş.a.m.d., cu necazul că noile îngrăşări se produc până la nivele din ce în ce mai ridicate ale masei corporale.
În cartea “Formula sănătăţii perfecte“, subintitulată dieta alcalină se discută despre importanţa menţinerii în corp a echilibrului acido-bazic, fapt ştiinţific care ţine de reacţiile biochimice ce se petrec în orice organism. Aşa că l-am rugat pe soţul meu să îmi explice noţiunile pe care nu le înţelegeam pentru a putea verifica astfel veridicitatea celor afirmate în carte dar şi ca să le găsesc logica, să le pot percepe mai bine şi apoi să vi le pot explica astfel şi vouă pe înţeles.
Reacţiile biochimice care au loc la noi în corp se petrec în mediu lichid şi o caracteristică esenţială a mediilor lichide este pH-ul, noţiune învăţată la chimia din liceu. Nu dăm definiţia pH-ului cu formule de calcul, ci spunem doar că este legat strict de concentraţia ionilor de hidrogen din soluţie şi implicit de aciditatea sau bazicitatea (sau alcalinitatea) soluţiei.
O scală de pH are valori de la 1 la 14. Valoarea 7 fiind la mijlocul scalei corespunde unui mediu neutru (ca apă „chioară” dacă vreţi, dar apă distilată, fără nici un fel de impurităţi sau alte substanţe), iar valorile de la 7 la 1 corespund unui mediu acid, cu atât mai acid cu cât ne situăm mai departe de valoarea 7.
Deci 1 înseamnă mai acid decât 2 care înseamnă mai acid decât 3 ş.a.m.d. De partea cealaltă a scalei, de la 7 la 14 avem mediile alcaline, cu atât mai alcaline cu cât suntem mai departe de 7. Aici e mai uşor de înţeles, pentru că 14 e mediul cel mai alcalin posibil, superior lui 13 şi lui 12, ş.a.m.d., la fel după cum cifrele sunt mai mari.
După cum este şi logic, fiecare lichid din corpul nostru va avea deci o anumită valoare a pH-ului: sângele, limfa, urina, lichidul din interiorul fiecărei celule… Fiecare dintre aceste lichide are o valoare optimă pentru pH, valoare care face ca organismul să funcţioneze corect.
Dacă aceste valori diferă doar cu puţin faţă de cele optime rezultă boala, iar dacă diferenţe este mai mare se ajunge rapid la moarte. Din fericire organismul are propriile mecanisme subtile de reglare a pH-ului şi se străduieşte din răsputeri să-l menţină în limite normale. Numai că de cele mai multe ori, în loc să-l ajutăm, mai venim şi noi cu alimentaţia nesănătoasă şi creăm aciditate.
Da, pentru că aciditatea este problema. Alcalinitate foarte mare am putea crea doar dacă am bea sodă caustică şi rezultatul ar fi că ne-am otrăvi şi am putea muri pe dată. Dar prin alimentaţie noi de cele mai multe ori facem ca în corpul nostru să avem un mediu acid, mult prea acid.
Să nu fim înţeleşi greşit, pentru că pH-ul normal al sângelui sau al urinei este pe undeva pe la 6,5, deci uşor acid. Pielea are pH-ul normal de 5,5, fiind deci ceva mai acidă decât sângele. Problema este că noi mărim prea mult aciditatea, care trebuie compensată prin dietă alcalină.
Dar de ce ar fi periculos un mediu prea acid în celulele corpului nostru? Pentru că aciditate înseamnă reactivitate şi drept urmare, reacţiile chimice din celule ar fi intensificate peste nivelul optim, ceea ce ar conduce la formarea de radicali liberi, îmbătrânire rapidă (a celulei), degradarea celulei şi firesc de aici, declanşarea de boli.
În carte găsiţi multe tabele cu valori ale acidităţii şi alcalinităţii pe care o induc diversele alimente. În principiu este ceea ce ne aşteptam să fie, adică zahărul, carnea, prăjelile, grăsimile (nu toate) creează în urma digestiei şi a proceselor biochimice aciditate. Legumele, fructele, seminţele crude, creează alcalinitate.
Cum se ştie că avem nevoie de toate aceste alimente pentru o sănătate optimă, datele ne ajută să calculăm de cât avem nevoie din fiecare, deci în ce proporţii să le consumăm ca să ne menţinem sănătoşi.
Theodore A. Baroody, autorul cărţiii “Formula sănătăţii perfecte” ne împărtăşeşte din vasta lui experienţă de practician şi ne învaţă cum să gândim dieta. Pentru cei care vor să ţină diete, am o veste bună şi una proastă. Cea bună ar fi că nu trebuie să renunţe la nici un aliment care le place. Cea proastă ar fi că nu există pastile minune sau alimente miracol, ci că trebuie să limiteze cantităţile din anumite alimente, să calculeze şi mai ales să fie cumpătaţi…
Citiţi cartea ca să înţelegeţi mai bine. Ar fi bine să o aveţi la îndemână în bibliotecă, pentru ca să o consultaţi mereu. Cartea “Formula sănătăţii perfecte” a fost publicată la Editura Vidia, în anul 2010 şi o puteţi comanda de aici, unde o găsiţi de cele mai multe ori în ofertă.
Să vă fie spre folos!
zevi says
Daca puntul de plecare al cartii este ce ai descris tu mai sus, mi se pare foarte interesant, cu atat mai mult cu cat aceste dezechilibre se pot manifesta printr-o multitudine de reactii care pot determina si luarea in greutate.
Claudia V says
Citeste cartea si ai sa vezi ca acesta este punctul de plecare al cartii ;)