Pe Olguta Iliescu, de la Pastry- Workshop, am cunoscut-o acum ceva timp, nici eu nu mai stiu exact cum, dar sigur prin intermediul prietenului nostru mijlocitor de comunicare, Facebook. Nici nu era greu sa o remarci virtual, tinand cont de cat de frumoase poze culinare face si cat de deosebite deserturi realizeaza. Si in afara de faptul ca e foarte talentata in ce priveste deserturile sau ca are un suflet bun si e modesta, mai e si moldoveanca de a mea.
Am reusit sa o cunosc si personal, anul acesta, la prima editie a Food Bloggers Conference, cea din vara, si am reusit sa vad omul frumos de dincolo de ecranul calculatorului. Olguta e un prieten adevarat si pot spune ca m-a ajutat de multe ori cu sfaturi despre cum sa fac un desert, asa, ca la carte, adica cu tehnica de patiser. Incepator, in cazul meu. Patiseria nu e o joaca ci o meserie frumoasa si foarte exacta, de zici ca iti trebuie facultatea de farmacie. Asa ca pana ii pricepi tainele ai nevoie de un sprijin.
Astazi, m-am gandit sa continui seria interviurilor, inceputa acum ceva timp si lasata, din pacate de izbeliste, cu cateva raspunsuri date de Olguta intrebralor mele. Sper sa va placa interviul si sa urmariti in continuare rubrica aceasta pentru ca voi incerca sa va mai aduc in atentie si alte povesti de viata, scrise virtual de oameni pasionati de gatit.
Pana atunci, insa, sa ne bucuram de ce ne va povesti Olguta despre inceputurile pasiunii ei, despre fotografia culinara, despre ce o inspira, despre ce planuri de viitor are, etc.
- Olguta, de ce, si de cand pasiunea pentru deserturi, pentru patiserie?
S-ar putea sa te surprinda raspunsul meu, dar pasiunea asta e de data recenta. In general, marii cofetari ori patiseri vin din familii care practica meseria asta din generatie in generatie. La mine insa s-a intamplat acum cativa ani cand m-am apucat de gatit mai serios si mi s-au lipit de suflet deserturile.
- Unde erai acum un an si unde te vezi peste un alt an?
Acum un an eram exact acolo unde vroiam sa fiu – invatand despre cofetarie cat mai mult posibil. Peste un an ma vad in aceeasi pozitie, dar cu mai multe cunostinte ca acum.
- Stiu ca de curand ai deschis un al site, tot cu prajituri, torturi, produse de patiserie. De ce inca unul si de ce ”Dulcessa”?
Site-ul in sine e inca in stagiul de copt blaturi daca vrei, dar Dulcessa e diferita de Pastry Workshop. Acolo nu veti gasi retete, insa veti avea posibilitatea sa comandati ceea ce fac eu – torturi, prajituri, fursecuri ori preparate de candy bar.
- Vorbeste-ne putin despre proiectele din viata reala, cele legate de blog si de pasiunea ta pentru deserturi, evident.
Dulcessa s-a nascut recent, desi numele exista de aproximativ 3 ani de zile. De fapt, blogul meu, Pastry Workshop, ar fi trebuit sa se numeasca Dulcessa initial, dar mi-am dorit atunci sa diferentiez blogul unde impartasesc retete si mici secrete de cofetar de locul pe care mi-l imaginam eu atunci ca fiind o mica cofetarie cocheta – Dulcessa. Asa ca am pastrat numele in sertar sa zic asa, asteptand un moment prielnic pentru a-l scoate la lumina.
- Ce alte proiecte online mai ai in afara de blogul culinar?
In afara de blog, cum spuneam mai devreme, acum mai exista si Dulcessa, locul care aduce retetele de pe blog mai aproape de oameni. In plus, particip la tot felul de proiecte alaturi de alti bloggeri, fie campanii online, fie chiar eveniment offline cu tenta caritabila.
- Daca cineva vrea sa ii faci un tort sau o prajiturica delicioasa unde te poate gasi/contacta?
Pagina de Facebook a Dulcessei e destul de animata de cand am pornit-o, dar ma gasiti inclusiv pe Pastry workshop daca vreti sau prin email la comanda@dulcessa.ro
- De unde te inspiri pentru retetele tale? Chefi, carti, reviste, bloguri?
Inspiratia vine de oriunde, de la o fotografie, de la o alta reteta, de la o culoare ori o stare de spirit, de la o floare, de la o idee venita de la altcineva. Am cativa chefi preferati, precum Pierre Herme, Antonio Bachour ori Christophe Michalak, asa ca atunci cand am nevoie de inspiratie, spre ei ma indrept. Pagina de Instagram a lui Antonio Bachour de exemplu, e o sursa de inspiratie minunata, v-o recomand cu mare drag, la fel si cele trei carti ale lui.
- Cum iti creezi deserturile?
Orice tort porneste de la o mica idee care se concretizeaza intr-o schita si apoi intr-un desert. Atunci cand pui schita cap la cap insa trebuie sa tii cont de gusturi, texturi, culori, sa te gandesti la decor, sa-ti imaginezi desertul final si sa astepti cu nerabdare sa te apuci de treaba. Pentru mine orice desert ori tort nou e o provocare, ma incanta, ma tine cu sufletul la gura. Sa faci ce-ti place, asta da privilegiu!
- Cu ce fel de ingrediente iti place sa lucrezi si care este ingredientul tau preferat?
Mizez mereu pe ingrediente naturale – smantana pentru frisca, ciocolata de buna calitate, extract de vanilie facut de mine in casa, ingrediente bio unde e posibil. E tare greu sa aleg doar un ingredient preferat – as enumera ciocolata, perele, cardamomul (condimentele in general) si combinatia dulce-sarat.
- Stiu ca ai facut cursuri de cofetar patiser la Horeca School. Cat de mult au contat aceste cursuri in evolutia ta ca si creator de deserturi si cat de mult conteaza sa inveti si pe cont propriu, sa studiezi tehnici?
Cursul e o baza, peste tot in lume e o baza. Ideea e ca de acolo sa pleci cu niste cunostinte general valabile pe care sa le poti apoi aplica singur in alte deserturi. Au contat mult la timpul respectiv, eram foarte la inceput si mi-au dat aripi sa indraznesc, am reusit atunci sa intru si intr-un laborator de cofetarie si sa realizez ca imi place, imi place mult. Dar atunci cand esti pasionat de ceva, nu te opresti la un curs, mergi acasa, pui mana pe o carte, deschizi Google si incepi sa citesti tot ce-ti cade in mana despre chimia dintr-o prajitura, posibile combinatii de arome, dulciuri, deserturi, decor, plating. Apoi incerci retete, pui in aplicare ce ai citit, gresesti, o iei de la capat si tot asa.
- Cat de mult crezi ca are importanta o poza pe un blog culinar?
Eu cred ca are o importanta foarte mare – urmaresc cu drag bloguri care imbina fotografiile frumoase cu retetele. Mi se pare ca o fotografie frumoasa complimenteaza o reteta buna.
- Cine se uita la pozele tale de la inceput si apoi la cele de acum poate observa o evolutie spectaculoasa. Cum si de unde ai invatat arta platingului si a fotografiei culinare?
Nu cred ca am facut mare lucru in sensul asta, nici macar nu ma consider fotograf ori vreun artist al platingului. Incerc sa fac lucruri frumoase, care sa placa in primul rand ochiului meu extrem de critic. Un sfat pe care l-am primit dupa ce mi-am cumparat DSLR a fost sa las subiectul, produsul sa respire, sa fac un pas in spate, sa ma uit la produs din alta perspectiva – a fost probabil cel mai bun sfat pentru incepatori pe care l-am primit la momentul respectiv asa ca il dau si mai departe in speranta ca va folosi si altcuiva.
- Cat de mult conteaza sa ai un aparat foto bun , gen DSLR si evident accesoriile necesare pentru a face o poza cat mai frumoasa?
Conteaza, dar nu intr-o proportie atat de mare pe cat ai fi tentata sa crezi. Am facut poze ingrozitoare si cu DSLR-ul la inceput si chiar si acum am zile in care nu-mi iese nimic, cand lumina mi-e total potrivnica sau cand pur si simplu nu am niciun fel de viziune asupra a ceea ce pozez. Cred ca o fotografie reusita e un cumul de factori, cel putin in cazul meu, nefiind profesionista.
- Cum arata studioul tau foto, locul in care iti faci atat de frumoasele poze culinare?
Studio e mult spus. E o masuta de cafea si un dulap plin cu tot felul de vase, mileuri, prosoape, linguri si tot felul de chestii adunate de peste tot pe unde merge.
- Ce parere ai despre bloggosfera culinara romaneasca comparativ cu cea de peste hotare?
Mi se pare ca facem progrese foarte mari in acest sens. Vad din ce in ce mai multe bloguri dichisite, actualizate constant. Dar suntem departe de a fi o comunitate atat de mare ca cea de peste hotare si nici nu avem oportunitatile pe care le au ei. Mi-as dori insa sa fim mai uniti, chiar daca putini.
- Un blogger roman si unul strain care te-a inspirat la inceputurile ”carierei” de blogger culinar?
Laura Laurentiu e primul nume care imi vine in minte de la noi, iar din afara as nominaliza Daily Delicious pentru deserturi si retetele excelente si Vikalinka pentru fotografiile frumoase.
- Un chef/pastrychef roman si unul strain care te inspira in prezent?
Momentan am un crush pe retetele Christinei Tosi – Momofuku Milk Bar. As zice Johnny Susala de la noi.
- Cartea de bucate preferate?
Hmm.. o sa zic Professional Baking a lui Wayne Gisslen sau The Professional Pastry Chef a lui Bo Friberg. Oricare din cele doua e un inceput excelent intr-ale cofetariei.
- Reteta preferata de Craciun?
Cozonacul, nu incape indoiala!
- Top trei retete de pe blogul tau?
Entremet-ul cu lamaie si mac, Poire Belle Helene si tortul cu ciocolata si bacon (vezi reteta aici).
- Ai scris sau fi interesata sa scrii carti de bucate?
Nu e o idee rea. Poate pe viitor o voi face.
- Un sfat, sau poate doua, pentru cei ce au avut placerea sa citeasca randurile tale si vor si ei, la randul lor, fie sa isi insuseasca tainele patiseriei fie sa isi deschida un blog culinar.
Sa nu porneasca pe drumul asta daca nu sunt cu adevarat pasionati si determinati si daca tot au pornit la drum, sa se si tina de el!
Multumesc, Olguta pentru ca ti-ai rapit din timpul tau ca sa raspunzi intrebarilor si curiozitatilor mele si iti doresc succes si inspiratie in continuare.
Minunat interviul! Tre sa fi fost tare greu sa te limitezi la cateva intrebari in fata omului grozav. Ai reusit sa atingi toate punctele esentiale, felicitari! Si eu o admir enorm pe Olguta pentru retetele detaliate, fotografiile de poveste si mai ales pentru generozitatea de a raspunde nedumeririlor ce-i sunt adresate.
Da, ai intuit bine, mi-a fost greu sa ma opresc din pus intrebari :)
Olguta e un suflet mare si un artist al deserturilor si merita sa fie mai mult cunoscuta :)
Hei, ce interviu frumos! O admir foarte mult pe Olguta si m-am bucurat sa-i citesc printre randuri cateva dintre “secretele” succesului ei :)
Ma bucur ca ai citit cu placere interviul dat de Olguta. Merita citit, cu atentie, zic eu, pentru ca ai ce invata din spusele ei. :)